damn their killing, damn their lies

[Isolde du Maurier]

• OOC: anyone, except students
  BIC:
  Îşi muşcă buza inferioară, şi se întrebă dacă noaptea asta va trece vreodată. Din nefericire, avusese una dintre acele seri în care eul ei interior fusese sfâşiat, spart în mii de bucăţele şi împrăştiat în toată lumea. Avea neapărată nevoie să se regăsească, să fie ea, să ştie că era iubită, că era cineva, şi că îşi găsea locul în lume. Însă de data asta nu avea succes.
  
  Se aşeză obosită pe iarbă, contemplând cerul nopţii, în timp ce încerca să pătrundă în lumea ei, singurul loc unde putea fi ea însăşi, aşa cum dorea şi aşa cum era. Singurul loc unde se simţea bine. Închise pleoapele, şi simţi cum vântul îi răscoleşte părul împrăştiat în iarba moale, iar toate relele şi totul în jurul ei dispare. Un zâmbet mulţumit îi înflori pe buze, deşi era în aceeaşi măsură trist şi epuizat.