Before the worst

[Ema Snow]

Before the worst
Jenet & Ema

Topaii pe loc si injura printre dinti. Ema indrazni sa arunce o privire in jos, la piciorul pe care afurisitul ala de pusti din anul II calcase cu toata forta. Putea jura ca e un Viperin, chiar daca nu-i vazuse emblema. Copilul nu-si ceruse scuze, iar Soimeanca avea senzatia ca il vazuse zambind 'pe sub mustati'.
" Minunat! Absolut minunat!" spuse pe un ton acid.
Un chicot exploda undeva in spatele ei. Incerca sa-si vada de drum si sa paseasca, dar degetele ei protestara aproape instantaneu. Pana aici! Ema se intoarse si isi lua bagheta. Murmura rapid o vraja si transforma cartea baiatului intr-un liliac. Nu ii iesise cum trebuia, caci inca putea sa vada cuvinte scrise pe aripile firave ale creaturii, dar nici nu o mai interesa. Cu o alta vraja isi amorti piciorul si merse mai departe, spre Padurea Interzisa.
Avusese o zi teribila si avea nevoie de putina liniste. Ema trebuia sa-si fi dat seama ca totul avea sa mearga anapoda din moment ce dimineata fusese groaznica. Se trezise in zgomotul ciudat si infundat pe care catelusa ei il facea in timp ce-i rodea adidasii. La micul dejun, bufnita care-i adusese corespondenta aterizase cu o alunecare plina de gratie, rasturnand farfuria Emei si obligand-o astfel sa-si schimbe tinuta. Iar cand a scapat in sfarsit de tricoul patat de smantana, catelusa revenise la linsul si mestecatul tricoului.
Ema isi scutura capul. Daca vroia sa se calmeze, trebuia sa nu se mai gandeasca. Isi masa tamplele si inchise ochii pe jumatate, in timp ce trecea de marginea invizibila a Padurii.