Teardrops on my guitar

[Ema Snow]

Tresari si ea cand Cercetasa facuse asemenea.
" Ow! Iarta-ma, n-am vrut sa te sperii" spuse Ema bland in timp ce-i raspundea la imbratisare.
Se uita la Julieta, zambi stramb si indica spre cartea din mana.
" Doar ma cunosti. Ora tarzie, Biblioteca, carti... Cum pot sa zic nu acestor minunatii care ma cheama spre Paradis?"
Vocea ei capata un ton dramatic in timp ce-si ridica mana libera spre tavan intr-o miscare teatrala. Poate ca gestul Soimencei se vrusese plin de drama si pasiunea jocului, dar o voce din mintea ei ii spusese ca iesise destul de ciudata si oarecum comica. Da, total invers. Insa Ema nu era nemultumita. Asa ca isi lasa expresia faciala sa se aranjeze intr-un zambet amuzat si calduros.
" Ce elev normal ar refuza sa nu se aventureze prin castel cand e atat de multa liniste? Dar tu?"
Ema se aseza la masa, trantind cartea cu un buf! infundat. Privi o clipa spre mancarea din celalalt colt al mesei si isi arcui sceptic o spranceana. Incruntandu-se, imita vocea lui Madam Pince.
" Domnisoara Thibault! Cum ati putut permite asa ceva?"