damn their killing, damn their lies

[Alain Desmarais]

"Nu am sanse sa ce? Sa nu mai respiri? Se poate rezolva foarte repede, domnisoara."

Incerca sa ii distinga trasaturile prin intuneric, in speranta ca va retine ca pe viitor sa incerce sa nu mai calce pe ea, la propriu, macar, dar nu reusi, asa ca isi scoase bagheta si conjura un glob de lumina care ii se ridica la un metru deasupra capului si lumina aproape la fel de bine ca un bec de-al incuiatilor. O privi si decise ca nu o cunostea. Nici o paguba, gandi.

"Nu e o idee prea buna sa te gasesti singura intr-o padure intunecoasa, draga domnisoara, pentru ca nu stii peste cine sau ce poti da."

Tonul ii era monoton si rece, dar ochii ii scanteiau in lumina farmecului si emana o aura amenintatoare.