Before the worst

[Jenet A. Vandalism]

Cercetași.Afurisiții aia mici ,umblau peste tot și prin toate cotloanele castelului.Deobicei când scrie mare pe un semn INTERZIS! logica ar fii să nu intrii în încăperea respectivă,dar nu,era mult prea greu de înțeles pentru acele pramătii.Bine-înțeles,cuvintele ei,ca de obicei,erau mult prea mari,erau și cercetași care din punct de vedere al vârstei o depășeau cu mult,dar din punct de vedere al cunoștințelor pe care aceasta le dețineau,mai puțin.Respiră ușor,oameni erau ipocriți și foarte încrezuți.Vrăjitorii,în schimb,erau mai presus de toate.Da.Ura oamenii,poate mia mult decât oricine,dar nu se compara cu scârba pe care o purta pentru unii ”vrăjitori” cum le place lor să se numească.

Liniste,liniste..Singurul lucru de care avea nevoie,pentru a se calma și nu numai.Trebuia să facă asta,dacă nu avea să își dezlănțuie toata furia pe acei ipocriți.Ieșise din castel,schimbarea fiind semnificativă.UN fior de răceală simțindu-se pe șira spinării.Deși era fantomă,nu avea cum să nu simtă diferențele,odată ce ieșea din castel,protecția și siguranța dispăreau brusc.Era periculos,mai ales pentru cineva care nu îi cunostea pe devoratorii morții,tipii aia chair nu se jucau.Însă acum,ca și fantomă ducea lipsă de acțiunea pe care o avea când era,ei bine,vie.Totul era alb și negru acuma,fară șansa de a evada din aceasta lume,fară sens.

Atunci se îndreptă spre singurul loc,în care speră să numai îi invadeze nimeni spațiul.Cel puțin nu elevi.Se înșelase,însă își dădu seama prea târziu.În timpul ”crizei” de furie pe care avu,vorbind la superlativ,nu își dădu seama cum trecu efectiv printr-o tânără elevă.Elevi.Elevi peste tot.Înghiți în sec,însă a rămas cu spatele la ea,zicându-i scurt și superior în același timp:
Ar trebui să fii mai atentă!