Before the worst

[Ema Snow]

Ema tremura violent. Se simtise de parca cineva i-ar fi turnat o galeata cu apa rece - nu, lasa asta, o galeata cu gheata - in tot trupul. Pentru o secunda ce i se paru infinita a avut senzatia ca sangele ii sta in loc, solidificandu-se in vase. Ochii se deschisera larg, pupilele se dilatara in surprindere, iar gura forma un mic 'o'. Vedea ca prin ceata, la propriu, dar ii mai lua cateva secunde ca Ema sa realizeze ce se intamplase. Nu prea fusese atenta la evenimentele de dinainte, ce-i drept.
Unde era foc in sangele ei din cauza nervilor, acum nu mai era nimic. Asta pana cand vorbele unei voci ciudate si necunoscute Soimencei se facura auzite. Si sangele incepu sa fiarba.
Ema se intoarse pe calcaie, atat de brusc incat o parte din mintea ei se pregatea pentru senzatia de ametire. Clipi des catre imaginea ce o intampina.
" Pardon?" raspunse ea pe o voce otelita, desi probabil nu era nevoie, insa nu putea sa stapaneasca furia pe care o resimtii cand prinse nota de superioritate din cuvintele ce ii fusesera adresate.
Desigur ca era o fantome, insa Ema nu se putu abtine sa nu analizeze. Era una din cele mai inalte fantome feminine pe care le intalnise la Hogwarts. In ciuda umbrelor albicioase si a transparentei nesanatoase - desi Soimeanca dadu vina pe vremea de afara - , isi putea da seama de parul roscat. Era ceva ciudat in legatura cu fantoma asta. Fara sa stea pe ganduri, Ema ii dadu ocol si se opri in fata ei. Intotdeauna prefera ca interlocutorul ei s-o priveasca in fata, iar tanara simtise o dorinta nepamanteana de a se impune. Cu siguranta avea ochii de culoare deschisa, dar din cauza luminii nu isi putea da seama exact. Avea un chip echilibrat, placut vederii, cu ochi mari si buze egale. Si totusi era mult prea... Soimeanca nu stia exact inca.