Dream a little dream of me.

[Ema Snow]

Ema stranse mai tare gulerul gecii in jurul gatului. Nu ii era frig in mod deosebit, insa stia ca avea sa traga de o raceala mai tarziu daca nu era atenta. Mai bine in siguranta, decat in regret. Trase putin de manusile fara degete si se concentra pe sunetul produs de scartaitul zapezii la fiecare pas. Desi era un sunet enervant pentru majoritatea oameniilor, pe Ema o relaxa. O facea sa nu se mai simta singura in pustiul alb si ii alunga mintea de la grijile zilnice.
Anii trecusera repede si multe se schimbasera. Nu mai era mica, timida, foarte naiva si mereu gata sa sara in ajutor Ema. Pe masura ce crescuse, devenise mai distanta, mai prudenta si intotdeauna pregatita sa atace. Insa, daca aveai rabdare si sapai destul de adanc prin personalitatea fetei, ajungeai la acea Soimarita ce fusese candva. Si chiar daca micuta Emmie era ingropata adanc, trasaturile ei vibrau si extindeau si in invelisul dur al tinerei adolescente.
Treptat, observa ca stropul de lumina din jurul ei devenea si mai puternic, iar Soimeanca isi ridica la tanc capul pentru a vedea primele raze de soare. Zambi, impacata cu ea insasi. Nu mai avusese ocazia sa vada un rasarit asa frumos de multa vreme, nici la propriu, nici la figurat, iar ca marturie ii stateau umbrele fine si intunecate de sub ochi. Da, Ema adormea inaintea zorilor, insa nu se odihnea. Parca energizata de peisajul din jur, grabi pasul si zari o silueta familiara, o persoana pe care nu o mai vazuse de ani buni, incat ii era frica sa-si permita sa spere ca era intr-adevar ea. Se apropie prudenta, iar cand se afla la cativa metri, tanara se intorsese, facand-o pe Ema sa intrebe surprinsa.
" Eve? Evelyn?"