Dream a little dream of me.

[Evelyn Steel]

Evelyn facu ochii mari si privi persoana din fata sa de parca era o fantoma.O adiere de vant ii ravasii usor buclele blonde,lovind-o lin peste fata insa Evelyn nu se sinchisi sa-si dea parul pe spate.Fata din fata sa era o veche prietena.Cineva pe care nu credea ca avea sa mai vada.Era Ema.Chiar era Ema.O Ema mult mai matura,cu o expresie pe chip acum la fel de surprinsa ca si a sa.Dar era tot Ema.

Ceva paru sa ii rasune in cap lui Evelyn,un fel de clopotel,care o trezi din visare.Isi dadu in sfarsit parul pe spate si batu usor cu piciorul in zapada,pentru a se dezmorti.Picioarele ii inghetasera,chiar daca nu era atat de frig afara si chiar daca cizmele sale aveau blanita pe dinauntru.Faptul ca se oprise in loc atat de mult trebuia sa fie cauza frigului ce o cuprinse brusc,insa soarele ce rasarea si isi lasa razele sa cada pe spatele ei si pe chipul Emei paru sa o mai incalzeasca.

Niciuna nu paru sa spuna nimic cateva minute.Evelyn nu raspunse strigarii numelui ei de mai devreme de catre Ema pentru ca fusese prea socata si bucuroasa sa vada inca o figura cunoscuta.Insa in cele din urma stia ca cineva trebuia sa rupa tacerea.Pe chipul ei aparu un zambet larg in timp ce inainta inspre Soimeanca.
- Dumnezeule Ema,chiar tu esti zise ea usor si o imbratisa.Stia ca sunase prostesc dar in acel moment nu prea ii pasa.