Dream a little dream of me.

[Ema Snow]

Reusind sa aiba o imagine din ce in ce mai detaliata a fetei tinerei, chiar si in ciuda suvitelor blonde ce o acopereau partial, ochii Emei se marira si mai mult in surpriza. Chipul din amintirile ei se suprapuneau cu cel prezent si fiecare particica din Soimeanca striga ca aceea era, fara doar si poate, Evelyn. Aceleasi trasaturi delicate, atinse de inaintarea in varsta, dar mai tinere ca niciodata. Insa tanara tot nu indrazni sa se miste, blocata parca in asteptarea unei confirmari. Desi mintea ei se invartea cu o viteza incredibila, Ema ramase cu senzatia ca procesa informatiile teribil de incet.
Mai multe minute de tacere si Soimeanca deja incepuse sa dea o lupta cu ea insasi. Persoana din fata ei zambi, iar inima fetei se incalzi brusc.
' Chiar e Eve!' gandi ea cu tariu, in timp ce o voce micuta ii raspunse cu 'Ti-am spus eu!'
Se trezi intr-o imbratisare calda, iar ea raspunse cu aceeasi intensitate. Doamne, cat timp trecuse! Ema aproba din cap, zambind la randul ei, si se retrase din imbratisare dupa cateva clipe lungi.
" Oh, frate... soro... Cum de... Nici nu... Las-o balta... Eve!" se balbaii Soimarita, razand fericita si imbratisand-o iar pe Cercetasa. " Cum de nu te-am mai intalnit de atata amar de vreme?"
Se simti un pic mandra de faptul ca putuse sa articuleze o intrebare, dar trecu repede peste si ii zambi si mai larg Evelynei.