Before the worst

[Jenet A. Vandalism]

Era diferit.Cel puțin de data aceasta.Simțise o stare ciudată când trecu prin ea,ceva ce nu putea să explice.Genul acela de fenomen ciudat.Însă de asemenea și reacția fetei o uimi și mai tare,nu i se mai întâmplase,sae,cel puțin nu atât de grav.După un timp,zâmbi satisfăcită,semn că îi plăcu,pentru ea era același sentiment de bucurie pe care îl simte un copil când primește o nouă jucărie.La final dădu importanță și vorbelor ei,era nervoasă iar asta se simțea foarte bine din tonul vocii ei.Ei se pare că astăzi era ”crăciunul” sau cadourile veniră înainte de vreme.Una din două,acum avea pe cine să își verse nervii și nemulțumirile,care într-un mod amuzant,nu aveau nici cea mai mică legătură cu ea.Cine știa că dacă ieși pe la orele astea afară din castel,șansa de a te distra era atât de mare?Trebuia să îi mulțumească individei necunoscute.Se vedea,nu era nervoasă datorită,ci pur și simplu,a mtrecut prin ea într-un moment oarecum nepotrivit.Ăsta e unul din momentele în care își dorea să citească gândurile,probabil povestea din spatele ei era interesantă sau nu.Să nu judecăm persoana după nervi,nu e frumos.Își spuse tânăra fantomă roșcată.

Când apăru în față a reușit să o analizeze mai bine.De fapt încerca să își dea seama,dacă nu cumva o cunoștea de undeva.Se înșelase.Nu o văzuse sau,greșise din nou.O cunoștea,era Ema Snow,nu știa multe despre ea,însă știa că era un om aproximativ activă.Cel puțin asta credea,deoarece o vedea des,nu bagă de seamă înainte,însă acuma era cu totul altceva.Se observa in ochii ei că dorea să se impună,sau să arate că este mai presus decât ea.Roșcata,în schimb,își menținu zâmbetul pe față,aparent amuzată de reacția fetei.Se uită la ea cu o sprânceană ridicată subliniind faptul ca comportamentul ei nu o impresionă absolut deloc.Era tipic tipelor ca ea.
Bănuiesc că ceea ce am zis,a fost detul de tare și răspicat.
Spuse sec,fără să dea o importanță prea mare cuvintelor ei.Avea o gândire greu de înțeles,câteodată nici ea nu se putea înțelege,însă știa foarte bine cum să enerveze lumea.
Ai dori să îți repet,domnișoară?
Sarcasmul cu care spusese acele cuvinte,aruncate la nimereală era atât de evident.Nu o pierdu nici o clipă din ochi,observând că și fata o analiză,pirivirea celor două întâlnindu-se într-un final.O răceală aproape stânjenitoare,nu,mai bine zis enervantă se simțea între cele două.