Dream a little dream of me.

[Ema Snow]

Ema isi reprima un tremurat.
" Nu ca raceala ar fi intr-adevar problema..." adauga ea incet. "... Dar numai cand ma gandesc la medicamentele pe care le gaseste Madame Pomfrey..."
Si de data asta tremura de-a binelea. Stia prea bine despre ce vorbeste. Fusese sub tratamentul bunei Pomfrey in al treilea an. Motivul? O banala raceala, dar una 'care se putea transforma in ceva mult mai rau', asa cum sustinuse Videcatoarea. Siropul verzui fortat in jos pe gatul Emei avusese cel mai groaznic, amar si terifiant gust pe care Soimeanca il simtise vreodata. Preferase sa se stranga intr-o bila invizibila si sa sufere in tacere.
In anul sase, povestea se schimbase - sau cel putin asa crezuse Ema. O alta raceala mai puternica si o alta vizita in Aripa Spitalului. Madame Pomfrey o intampinase cu un zambet larg si o asigura de zor ca medicina evoluase si ca medicamentele au un gust mai bun in timp ce turna siropul gros intr-o lingura. Ema se vazuse nevoita sa inghita, fara tragere de inima. Gustul era identic sau, daca nu, si mai rau. Tanara incepuse sa tuseasca violent dupa inghitire. Dupa ce se calmase, o privise pe Pomfrey fix in ochi, cu gura strambata intr-un semn de suferinta.
'Nu pot sa cred ca mai lasat sa pun aia in gura' fusese tot ce apucase Ema sa zica inainte ca cele doua sa rada.
Reveni la realitate cand trecura pe langa prima casa. Rasufla usurata.
" Ia spune" se intoarse ea spre Evelyn. " Ai un loc anume unde vrei sa mergem?"