Dream a little dream of me.

[Evelyn Steel]

Vazand-o pe Ema cum tremura usor,Cercetasa simti brusc un val de afectiune fata de ea.Stia ce insemna sa fi bolnav si sa fi trimis la Madam Pomfrey.O experimentase inca din primul sau an.La inceput se dusese in Aripa Spitalului pentru ca simtea ca ii va exploda capul si nu se putea concentra la nimic.Se asteptase la o simpla pastila pentru durere insa ar fi fost prea frumos sa fie adevarat.Totusi,aia nu fusese nimic in comparatie cu ce patise in anul al patrulea.De atunci Evelyn jurase sa numai calce niciodata in acea parte a castelului.Desi Madam Pomfrey vroia binele studentilor,cateodata era prea de tot ...

- Cel putin tu nu ai fost tinuta aproape o saptamana in Aripa Spitalului pentru o simpla luxatie la glezna.Imi aduc aminte ca atunci cand m-am intors in Turn,o prietena ma intrebase daca intradevar sufeream de o boala grava.Jur ca aia a fost cea mai rea saptamana a mea! ii zise Evelyn prietenei sale,razand usor.Nu fusese usor sa convinga intreaga casa a Cercetasilor,pentru ca toti pareau sa fi auzit asta,ca Evelyn nu suferea de nici o boala grava.Le explicase insa cat de dura poate fi Madam Pomfrey cand vrea iar de atunci nimeni nu ii mai pusese intrebari.

Evelyn se gandi putin la intrebarea Emei.Apoi un alt ranjet i se forma pe buze.
- Momentan?Vreau doar ceva cald,deci cred ca Trei Maturi este in regula.Insa nu vei scapa de o vizita in Conacul Bantuit ii zise Cercetasa,continuand sa ranjeasca.