Before the worst

[Ema Snow]

Soimeanca deveni foarte constienta de trupul ei. Spatele drept, barbia usor ridicata, privirea rece abdomenul contractat. O clipa infinita se privira in ochi - cei de un albastru fantomatic sfidandu-i pe cei verzi si invers. Ema pufni intr-un final. Ar mai fi stat mult si bine sa incerce sa-si arate superioritatea, insa degetele ei pulsande amenintau sa se umfle. Il injura iar in minte pe pustiul de mai devreme.
Chipul i se destinse intr-un zambet ironic. Larg, superior si ironic.
" Oh, nu cred ca stau atat de rau cu auzul!" rase Ema. " Vorbele tale au fost, intr-adevar, spuse tare si raspicat! Dar eu nu l-a asta ma refeream."
La naiba cu vechea, obisnuita, cea de zi cu zi Ema. Era timpul ca micuta fata zambitoare sa se retraga in interior si sa-i faca loc tinerei reci, atente si usor-de-infuriat ce devenise in anul petrecut in exteriorul castelului. ' Dumnezeu sa-i ajute pe irlandezi!' gandi ea acid, amintindu-si in fuga de catastrofele pe care le suferise acolo din cauza Devoratorilor. Si era multumita, indiferent de suferinta, caci isi descoperise si latura neagra. Da, inocenta Soimeanca putea sa alunece oricand sub cea cruda.
O amuza felul in care gandea. De parca suferea de tulburari de depersonalizare. Ea, dintre toti, stia cel mai bine simptomele, din moment ce isi dorea sa lucreze in domeniul psihologiei.
Isi intoarse atentia spre fantoma.
" Nu cred ca am auzit scuza pentru mica ta greseala" continua ea, zambind necrutator. " Ma gandeam ca nu e politicos sa nu-ti permit sa repari o impresie gresita, asa ca ti-am sugerat, putin cam sarac, ce-i drept, sa repeti"
I se puse un nod in gat si degetele de la picior se stransera in alt val de durere. Ema isi schimba greutatea de pe un picior pe altul, cat de delicat si subtil putu.