Dream a little dream of me.

[Ema Snow]

Rase cand auzi de intamplare.
" Ohoho! Stiu cum e! Am avut un accident pe terenul de Vajthat in anul V. Nimic grav, doar cateva zgarieturi, dar cred ca daca Madam Pomfrey nu-mi dadea voie sa plec a treia zi, Soimii ma declarau moarta... Sau foarte aproape de asta..."
Isi balangani capul intr-o parte, intr-un gest de mila. Ema isi dadu un sut mental fiindca, desi dupa acea experienta invatase cateva vraji pentru vindecarea zgarieturilor, cunostiintele ei in domeniul medicinei erau slabe. Foarte slabe. Trimise in gand o multumire sincera oricui era acolo sa o asculte pentru faptul ca venise in Casa Soimilor un pusti ce-si dorea cu ardoare sa devina Vindecator. Ema nu se putea lasa intru-totul pe mainile lui, dar macar el ii putea spune ce frunza de planta sa mestece la miezul noptii pentru o amarata de durere.
Aproba aproape instantaneu urmatoarele vorbe ale Cercetasei. Da, categoric! Orice loc avea un strop de lumina si un lichid cald - de preferat potabil - era o sugestie bine venita.
Observa ranjetul Evelynei si se prefacu ca-si roade unghiile de teama. ' Asta e de rau! Asta e de foarte rau!' gandi ea amuzata.
" Desigur, daca apucam sa traim dupa ce ne intalnim probabil cu Ritmatul la bar" spuse Ema cu o fata solemna, inainte sa chicoteasca. " Cica e un batranel ce umbla prin Hogsmeade, dand flori copiilor si facand rime oricui ii iese in cale" explica ea.