A star, a wish and too much free time

[Colin Hawkeye Rovson]

Colin zambi. Desigur! Callie era o Soimarita! Era normal sa stie sa s descurce in astfel de situatii!
" Agnes Lovel!" strigara cei doi baieti, adresandu-si imediat priviri letale.
" Anul trecut a fost Rosalie Alden" spuse imitatia aia de doi bani, iar Hawk se grabi sa completeze: " Si acum doi ani a fost Snow"
Hawkeye se apropie de el periculos, gata sa-i tranteasca un pumn in moaca.
" Dubois! Portretelor!" sunara la unison vocile lor.
" Tu esti in primul an" raspunse imitatia la ultima intrebare.
" Eu in anul trei" completa iar Cols. " Orice creatura ai fi, inceteaza balamucul asta!"
Si se napusti asupra pustiului, tragandu-i un pumn in nas. La naiba! Asta nu era o miscare inteligenta, iar Colin isi ridica privirea spre Callie, ochii lui inca reci din cauza nervilor. Multi stiau ca Hawkeye poate zambi acum si total posomorat doua clipe mai tarziu, dar foarte rar se pierdea cu firea. Isi scutura capul, gandindu-se intens la cat de mult a sfeclit-o. Probabil ca ce facuse era o bila alba pentru copia sa. Se ruga ca tanara sa-l creada si vorbi sincer.
" Callie, sunt eu."
" Nu-l asculta, Calls! E o capcana!" striga imitatia, cu o nota panicata in glas. Se ridica pe picioarele tremurande, tinandu-se de nas cu degetele inrosite de sange.