A star, a wish and too much free time

[Colin Hawkeye Rovson]

Colin aproba, apoi se apropie sa cerceteze trapa. Era prea sus ca s-o atinga cu mana. Scara, pe de alta parte... O prinse bine si o zguduii cat de tare putu. Se cam umplu de praf, insa scara rezista cu maretie. Mai trase inca o data si mai mult praf se cazu pe bratele lui. Hawkeye isi ridica privirea si zambi. Macar miscarile lui ajutasera la doua lucruri: scara avea sa reziste cu ei, iar dincolo de treapta...
" Lumina" murmura Soimeanul.
Privea fascinat cum o raza prea subtire se strecura intre perete si trapa usor miscata. Se intoarse spre Calliope.
" Ok, tu prima. Daca e ceva... Ataca sau da-te inapoi. Apreciezi si tu" spuse el de parca ar fi vorbit de prajituri.
Insa rase. Rase. Si asta i se parea extraordinar acum. De parca nu mai scosese sunetul ala de ani de zile, nu minute. Si cum Hawkeye era intotdeauna un ranjit, asta insemna ceva. Intotdeauna sustinea ca daca nu ar rade ar muri.
Se trase in laterala scarii, tinand-o ferm si gata s-o ajute pe fata daca era ceva.