Oh, you know, I'm fine. I just came from the dead

[Colin Hawkeye Rovson]

Oh, you know, I'm fine. I just came from the dead
Calliope & Hawkeye

Nu. Inca putin. Te rog. Doar cinci minute. Pot sa-mi fac patul si cand vin de la scoala... Haide... Mai lasa-ma doar cinci minute...

Asta fusese intotdeauna cea mai mare minciuna pe care i-o spusese Colin mamei lui: dupa cinci minute se va ridica din pat si va incepe noua zi. Asa isi zicea si acum, doar ca de data asta era diferit. Nimeni nu tragea de el ca sa se trezeasca. Nimeni nu-i striga numele si nici macar nu avea senzatia ca trebuie sa ajunga undeva. El doar plutea intre nivele de constient si inconstient. Nimeni nu-l grabea. Super! Putea sa doarma si mai mult.

Urmatoarea data a fost la fel. Ii era prea somn si se simtea prea obosit ca sa se miste, fie macar sa-si deschida ochii. Asa ca Hawkeye astepta - sa adoarma sau sa se trezeasca, care o fi venit prima. Si asculta. Erau mai multe voci in jurul lui, unele cunoscute, altele nu. Aveau un singur lucru in comun. Toate se auzeau de undeva de departe, de parca Hawk avea apa in urechi. Simti - sau isi imagina - atingerea delicata a unei maini moi pe fruntea lui. Mai multe voci. Era frustrant, caci nu intelegea nimic din ce spuneau. Se cufunda iar in inconstienta.

Colin deschise ochii, infingand orice urma a somnului. Clipi de cateva ori si vederea i se clarifica. Camera in care se afla era destul de mare si avea un tavan inalt. Nu era foarte intunecata. Arata mai degraba ca orice camera inainte de rasarit. Ii lua ceva timp, dar intr-un final Colin intelese ca se afla in Aripa Spitalului, la Hogwarts. Fruntea ii era brodata cu picaturi de transpiratie, de parca avusese mai devreme febra. Hawk isi ridica mainile ca sa-si stearga fruntea, insa le gasi bandajate. Ce naiba... Isi simtea piciorul drept greu si teapan. Luandu-l pe nepregatite, amintirile il invaluira. Calliope si Oglinda lui Erised. Camera Portretelor si colierul. Subsolurile, copia lui vrajita si sarpele urias. 'Rahat!'