Before the worst

[Jenet A. Vandalism]

Ei bine, reușise să o enerveze. Într-un fel s-au altul nu i-a fost foarte greu să o facă, deoarece prin simplul fapt că îi plăcea asta și, că se descurca de minune la enervatul persoanelor. Ei bine, nu ii plăcea să își asume toate meritele, ar fi fost foarte urât din partea roșcatei dacă ar fi făcut asta. Fata, a venit de bună voie și nesilită de nimeni nervoasa, gata parcă de ”ai hrăni” amuzamentul. În plus, dacă prin ajutorul ei, ea putea să se simtă mai bine, de ce nu ar fi profitat? Viața de fantomă era plictisitoare, oricât ar fi încercat să se încurajeze și că în felul acesta putea să se simtă mai bine, decât atunci când era în viață. Minciuni. Asta era felul în care trăia tânăra fantomă, lipsita de vlagă și interes pentru a căuta răspunsuri. Multe întrebări i se învârteau amețitor prin cap, aproape fără niciun sens, nu avea cum să învingă, lupta era pierdută iar armele au fost aruncate. Încă decând sufletul ei și-a părăsit trupul, iar inima s-a orpit, atât de brusc și parcă rupt de realitate. Până la urmă ce însemna realitate? Nimic. Nimeni nu putea trăia într-o astfel de lume, sau cel puțin cei ce fac din lumea magiei. Începuse să creadă că toată treaba asta, jocul de-a vrăjitorul atotputernic era doar o poveste. Una prost scrisă de către un autor beat, proaspăt părăsit de soție și fără nici un viitor asigurat. Pe scurt, o tragedie minunată. Ar fi prea târziu să dea timpul inapot? Amuzant, dacă era așa până acum ar fi făcut-o de mii de ori. Râse ușor ci gândul la acel subiect foarte tentant deși, era sigura că tânăra a auzit-o. Sincer nici nu s-a sinchisit prea tare ca să ascundă asta.

Indiferentă. Singura caracteristică care o definea complet. Cap-coadă, fârâ nicio excepție. O ascultă, de fapt așteptă să termine tot ce avea de spus, pentru că era sigura ca avea să spună ceva ”inteligent”, doar în încercarea exasperată de a da dovadă de atitudine. Tipic. Era trasă la indigo, ca restul fetelor de la Hogwarts, nimic nou sau neobișnuit, nu ieșea în evidență, începea să dea urme de plictiseală iar cearta abea începuse. Încă nu își schimbă părerea. Cuvintele ei păreau totuși bine alese, dovadă că nu era orice fată lipsită de inteligență și doar un aspect aparent imaculat sau cine știe, probabil se înșela.
Atunci?
Întrebă ca și cum ar fi interesată de răspunsul ei. Știa prea bine motivul, nu toți suportau senzația ca o fantomă să treacă atât de brus prin tine, câteodată poate provoca și dureri, nesemnificative însă.
Ha! Știi? Defapt nu, nu ai cum să știi. Nu este vina mea că nu ești atentă pe unde mergi. Dacă trecea un centaur prin tine? Ei bine, cu el chiar numai aveai ocazia de a purta o conversație.
Zâmbi, înce dar sigur pe ea. Avea dreptate.
În plus, ar trebui să îmi mulțumești, acuma te-am făcut mai atentă!
Continua Jenet, fără ai lăsa dreptul la reprică, punând accentul pe ultimul cuvânt.