Before the worst

[Ema Snow]

Ochii Emei se stransera, iar privirea ii deveni si mai rece. Mda... Fantoma avea dreptate, caci nici ea nu fusese cea mai atenta prin zona. Insa orgoliul nu o lasa sa se dea batuta in lupta asta. Soimeanca stia ca nu fusese niciodata buna in a-si impune punctul de vedere, preferand sa se dea inapoi in pace decat sa continue in razboi. De data aste era diferit, totusi. Vroia sa profite de situatie si sa se intareasca. Nervii lucrau la greu, alimentati de o energie necunoscuta. Sau poate ca nu era chiar necunoscuta. Ema mai fusese nervoasa la viata ei, desi rareori. Mai simtise o data toata ciudatenia asta. Furnicaturi in tot corpul, sunetul usor distantat si atentia ei focalizata, asemenea unui laser.
" Atunci multumesc!" spuse Soimeanca intr-un final. Erau niste vorbe aruncate cu furie, raceala si dispret, insa se putea observa nota sincera sub toata mascarada.
Interveni orgoliul, iar momentul de regasire al Emei se pierdu printre sentimente incurcate. Isi flutura mana alene, iar gura i se deforma intr-o strambatura sictirita.
" Si nu cred ca ar fi fost o problema cu un centaur. Centaurii sunt creaturi blande si atente, spre deosebire de altele..."
Lasa propozitia sa atarne in aer ca sa accentueze ideea.
Era prea incapatanata sa dea inapoi acum, stiind ca nu fusese doar vina ei. Se monta intr-o pozitie mai relaxata, desi fiecare muschi din interiorul ei vibra in incordare. Nu. Trebuia sa trateze problema asa cum o trata in mod natural, fie ca accepta sau nu sa mearga mai departe. Asa ca Ema o privi pe fantoma, expresiile fetei capatand brusc o raceala politicoasa.
[b]" Si daca nu te deranjeaza si nu te intrerup din trezirea atentiei mele ... " vorbi Ema intr-un final, cuvintele pline de sarcasm usor, " Cu cine am onoarea?"
Erau prea multe fantome la Hogwarts ca sa le stie pe toate. Si in plus, nu interactiona prea mult cu ele.