Das Parfume

[Julieta D. Thibault]

• Bine, asta era total ciudat chiar si pentru o cercetasa. Se spunea ca Cercetasii sunt cei mai curajosi, de aceea se numeau asa insa avea si ea retinerile ei, de exemplu ca asta. Dar avea incredere in Artimei ca totul va fi bine si nu va pati nimic, exact ca in ultima intalnire a lor. Realizase brusc ca de fiecare data cand se intalnisera se intamplase ceva de genul, aventura, chestii de luat, de exemplu acuma certificatul si tot felul de lucruri de genul acesta. Nu o deranja, caci ea era o impatimitoare a surprizelor si a aventurilor, mereu patiind cate ceva de genul. Insa mereu avea o scapare, o solutie sa iasa din probleme, dar stia ca avea sa vina aceea zi in care nu avea sa mai scape. Isi scutura capul, nu avea sa si-l umple acum cu ganduri rele ci trebuia sa se concentreze pe situatia de acum si pe Artimei. Il privi pret de cateva secunde si ezita, urmari toate miscarile lui, inclusiv atunci cand acesta lega o funie de un raft plin de carti grele. Bun, deja isi imagina cum avea sa moara acolo. Inchise ochii pentru cateva momente dar apoi merse in dreptul ferestrei si se apleca pentru a vedea cat de departe trebuiau sa coboare, si Fereasca Sfantul ca era destul de mers pana jos, era o distanta destul de enorma, isi spunea Julieta in gand. Se intoarse spre el si zise:
  - Uhm..bine, si acum?