Das Parfume

[Julieta D. Thibault]

• Nu era atat de usor pe cat parea, defapt era extrem de greu. Orice pas gresit te putea duce la moarte, adica cadere in jos si poc..mergi pe lumea cealalta. Incerca sa nu se gandeasca la asta, nu avea sa-si strice buna dispozitie din nou cu lucruri dinastea. Lua o gura de aer rece si privi in jur, isi puse certificatele in spatele blugilor in buzunare si le pozitiona bine acolo pentru a nu cadea. Privi din nou in jos observand distanta imensa care era si incerca sa nu se teama, nu era slaba de inger, niciodata nu fusese. Moartea parintilor i daduse putere sa treaca mai departe si nu avea sa de-a inapoi acum de la acest proces. I se puse un nod in gat si apoi isi facu curaj. Privi din nou in jos vazandu-l pe el si apoi zise:
  - O sa ai pe constiinta moartea mea! Murmura ea razand si apoi reveni la normal. Se urca cu picioarele pe pervaz si lua in mana funia astfel incat palma se sprijini de nod, iar degetele ei fine si lungi tineau bine strans spatiul dintre noduri. Pozitiona piciorul stang pe suprafata peretelui dupa care cel drept si in acelasi timp isi imagina ca mergea cu spatele si misca mainile in acelasi ritm cu picioarele. Simti vantul rece cum i trece peste gatul alb si cald dar brusc o clipa de neatentie si aluneca cu unul dintre picioare. Se prinse bine de funie si reveni din nou la pozitia initiala, dar de data aceasta cu inima batandu-i tare si alert.