Every family has its demons

[Ivy Thibault]

• Lumina trecu prin pleoapele subţiri ale fetei, lucru care o făcu să se încrunte şi să geme. E dimineaţă deja?! Îşi puse plapuma peste cap, însă auzi uşa deschizându-se şi se hotărî că nu mai putea ignora faptul că era timpul să se târască jos din pat. Se dezveli şi se uită la uşă, întrebându-se pe ce motiv era singură în patul ăla mare şi mov. Răspunsul era acolo: Kurt ţinea o tavă cu mâncare într-o mână şi un telefon mobil în cealaltă.
  Ivy se frecă la ochi şi se ridică mai sus pe pernele pufoase. Îl sărută pe Kurt de bună dimineaţa, dar nu apucă mai mult, pentru că, se pare că, soţul ei avea veşti.
  "Nu zău, petrecere de restaure," spuse Ivy, citind mesajul. "Şi din răspunsul pe care eu i l-am trimis se pare că sunt foarte entuziasmată," zâmbi ea şi trânti telefonul pe pat, ridicându-se şi îndreptându-se spre baie.
  Se privi în oglindă şi îşi dădu seama cât de bine îi stătea părul. Semăna izbitor de mult cu un cuib de ciori, progres faţă de data trecută când era mai de grabă ca şi cum un pisoi înfoiat şi scuipând s-ar fi luptat cu el.
  Îşi descâlci mulţumită părul şi îşi termină restul rutinei de dimineaţă, aşa încât, după cinci minute, reveni în dormitor.
  Se uită nehotărâtă de la dulap, la tava cu mâncare. Într-un final, alese tava, mai mult pentru că lângă ea era întins Kurt arătând ca un zeu grec.
  "Mănânc şi apoi mă duc să aleg cu ce mă îmbrac. Poate că Julieta a spus cină, dar sunt sigură că ne vrea acolo cât mai repede," spuse ea, aruncând nişte cereale în bol.