Oh, you know, I'm fine. I just came from the dead

[Calliope A. Dubois]

• Colin avea dreptate. Cand stateai in spital timpul trecea foarte repede, cel putin asa patise ea ultima data. Isi musca buza inferioara privind din nou in jurul ei, totul i se parea sumbru si groaznic. Isi indrepta apoi privirea spre baiat si spuse:
  -Oricum aici nu ai ce sa faci, decat sa dormi sau sa citesti. Bine, in cazul meu mult citit, dar prefer camera mea decat spitalul. Mereu am urat spitalele, le consider mai groaznice ca Azkabanu-l. Murmura ea si i se facu pielea de gaina cand pomeni de cea mai ingrozitoare inchisoare, fusese odata acolo cu tatal ei inainte sa moara, in vizita la o veche cunostiinta de a lui. Prima data tatal ei refuzase ca ea sa mearga, insa il convise pana la urma. Ofta si apoi continua:
  -Nerabdator ca deobicei esti. Oricum daca ramane semn sau cicatrice, sunt sigura ca iti va disparea repede, crede-ma si eu am patit lucruri dinastea, cand eram mica ma impiedecam pe loc drept. Spuse tanara razand, amintindu-si cum imediat se impiedica de asfalt sau de orice creanga si cadea in nas si iar se alegea cu zgarieturi, cicatrici si cu sange. Mama ei mereu facea scandal pe tema asta, ca trebuia sa se ingrijeasca mai bine si sa nu mai calce stramb. Lua fisa lui Hawk in mana si o studie cu atentie apoi zise:
  - Ei haide, nu e atat de rau pe cat pare. Poate ti-ar stimula putin dispozitia daca ti-ar veni prietena pe aici, in cazul in care ai una.