Oh, you know, I'm fine. I just came from the dead

[Colin Hawkeye Rovson]

Ochii i se intoarsera brusc spre ea, derutati si plini de uimire.
" Ce...? " dadu el sa intrebe.
Declicul din mintea lui era aproape sonor. Fara sa apuce sa dea vreo explicatie, incepu sa rada cu pofta. Ah, fetele! Mereu puteau interpreta un gest in n-spe mii de feluri, iar el se considera norocos daca se prindea macar de un al doilea.
" A, nu, nu. Nu-i asta!" chicoti Hawk si se ridica usor ca sa-si puna mana dupa umerii fetei - lucru ce se dovedi nitel mai greu de facut din cauza cearsafului. Renunta rapid la ideea de a-si acoperi bustul, usor enervat de materialul alb.
" E doar... ciudat, ca sa zic asa. Adica..."
Se opri sa traga aer in piept. Habar nu avea cum sa explice. Dar vorbi oricum, caci stia instinctiv de increderea pe care i-o acorda Soimencei.
" Poti spune mi s-au cam aprins calcaiele dupa cineva, faza e ca nu sunt inca sigur de sentimentele ei fata de mine..."
Facu un gest vag catre noptiera din spate si catre vaza cu flori.
" Din cate o cunosc, probabil ca ea mi-a adus florile, dar cum ziceam, am cam dormit si nu-mi amintesc de cineva. De fapt, imi amintesc niste voci ai colegilor de Casa, parca si vocea doamnei Pomfrey... Si atingerea asta cunoscuta pe frunte, desi nu-mi dau acum seama cui i-a apartinut... Stiu doar ca mi s-a mai intamplat. Dar oricum, presupun ca Madam Pomfrey a fost pe aici - adica suna aiurea sa nu fi fost - si Snow, care probabil imi va rupe mainile..." se stramba el amuzat.