Every family has its demons

[Lexie Stryder]

• Lexie ciocăni încet la uşă, nesigură dacă era chiar timpul pentru petrecere. Defapt, nici nu ştia ce anume era acolo, singurul lucru pe care îl ştia era că Kurt îi ceruse ajutorul şi că voia să vină în acel loc. Nu mai fusese niciodată în casa Thibaul şi până în acel moment nu se gândise că era ciudat dat fiind că era prietenă foarte bună cu Ivy de mai mult de trei ani.
  
  Vru să îşi adâncească mâinile în buzunare, însă se opri la jumătatea drumului dându-şi seama că acestea lipseau şi îi ieşi un jest ciudat care voia să arate ca şi cum şi-ar fii aranjat rochia.
  Uşa se deschise şi în faţa ei apăru o Julieta aranjata şi frumoasă, cu o rochie roşie scurtă care îi punea în evidenţă picioarele lungi şi talia subţire. Viperina fu brusc conştientă de faptul că părul ei nu era perfect aranjat. Cu toate astea, îi zâmbi Julietei.
  
  Lexie şi Julieta fusese duşmane aproape un an întreg. Nu îşi vorbiseră doar pentru a se jigni sau apostrofa una pe cealaltă. O viperină şi o cercetaşă, amândouă cu propriile ei păreri şi cu nebuniile fiecăruia. Cu toate astea, viperina se hotărâse să facă primul pas spre bunătate şi să îşi ceară scuze. Acum Julieta îi era prietenă şi avuseseră unele momente de 'sensibilitate', dacă le putea numi aşa acum câteva luni în cimitirul din Peştera lui Godric.
  'Sper că am venit la timp,' începu Lexie, păşind peste prag uşăr stângace. 'Adică, nu ştiam ora şi nu am vrut să întarzii aşa că m-am gândit că e mai bine să vin mai devreme.'