Oh, you know, I'm fine. I just came from the dead

[Colin Hawkeye Rovson]

Hawk isi inchise gura cu un trosc sonor si zambi.
" Nu era o aluzie la faptul ca esti blonda, Callie! E doar ca... Ei bine, si ea e blonda..."
Se trase mai intr-o parte ca sa o poate vedea pe Calliope cu totul. Bine, putea sa faca asta. Era baiat, deci era mascul, deci avea curaj si era gata sa latre si sa maraie. Apoi urma faza cu fugaritul masinilor...
' Colin!' striga o voce pitigaiata in mintea lui. ' Concentreaza-te, la naiba!'
" Daca ma incurc, ma pocnesti" adauga el scurt si isi lua o secunda libera.
Trebuia sa fie delicat si oarecul sentimental... Nu. Trebuia in primul rand sa fie el. Trebuia sa fie glumet, dar serios. Nu trebuia sa creada cineva ca Hawk lua peste picior. Nu, asa nu era bine. Trebuia sa fie natural.
" Bine... Sa incepem..."
Isi fixa privirea pe pupilele lui Callie, incercand sa vada in profunzimea ochilor ei.
" Rovi... " sopti el incet. " Eu te consider una dintre cele mai speciale persoane pe care le-am intalnit vreodata. Esti frumoasa... Nu, superba si de fiecare data cand iti castig un zambet simt ca pot sa sar pana la cer - si asta, fara ajutorul magiei. Esti cea mai delicata, onesta si puternica persoana pe care am avut vreodata sansa sa o cunosc. Ai o inima de aur si eu... eu..."
Gesticula putin in lipsa curajului.
" Eu te plac. Chiar te plac. Si ma consider norocos ca am avut ocazia sa-mi apari in cale"
Devenise putin cam prea pasional pentru gustul lui.
Magia se sparse, iar inima lui o lua la galop. Se stramba si-si pleca privirea, cercetand aiurea podeaua decolorata.