home sweet home

[Lexie Stryder]

• Lexie îl privi pe Kurt drept în ochi pentru câteva secunde, zâmbind. Una dintre abilităţile bărbatului era că ştia ce, cum şi când să spună pentru a face femeile să se simtă unice, frumoase în sensul lor. Viperina îl simţea pe Kurt aproape şi mereu îl simţie, însă relaţia pe care o aveau acum cei doi era mai pură, mai potrivită.
  
  Când fuseseră împreună, Lexie se simţise mult prea presată de stilul de viaţă a lui Kurt, Din cauza diferenţei de vârstă probabil, avusese mereu impresia că trebuie să alerge ca să ţină pasul cu el. CU toate astea, nu putea spune că regreta nimic. Pentru că acele acţiuni o aduseseră unde era acum şi acum era într-un loc frumos din care nu era sigură că vrea să iasă. În sfârşit se putea bucura de vârsta şi de viaţa ei, avea casa mult visată şi nu depinde de nimeni.
  
  'Mă bucur că am avut ocazia să am un elev atât de bun,' spuse fata cu un zâmbet. Şi totuşi, Kurt nu era elevul, ci era profesorul. 'Dar nu se compară cu toate lucrurile pe care le-am învăţat eu de la tine. De exemplu, când ne-am întâlnit prima dată, în Ceaunul Crăpat, eram o fetiţă confuză, care nu ştia absolut nimic despre artă, blândeţe sau iubire. Şi acum...ei bine, fetiţa s-a schimbat. Şi ai avut şi tu o parte în asta.