home sweet home

[Lexie Stryder]

• Lexie îşi amintea cu un oarecare amuzament de acele clipe. Situaţia o amuza acum în special pentru că nu trecuse un an de când îi spusese acele lucruri lui Kurt că ajunse să doarmă prin baruri sau pe băncile de pe stradă la
  rândul ei. Era ironic.
  
  NIciodată nu se gândise la o asemănare între ea şi Snape. Acum că se gândea, existau acele câteva lucruri care îi făceau să semene oarecum. În plus, postul de Profesor de Poţiuni stârnea cel mai mult acea analogie. Toţi profesorii care ajungeau la catedra sa puteau fii numiţi urmaşi ai Prinţului Semi-Pur.
  'Da, poate că ai dreptate,' spuse viperina, ridicând din umeri.
  
  Se ridică de la masa din bucătărie, împiedicându-se într-un mod aproape imposibil de scaunul care căzu cu zgomot pe podea. În încercarea de a-l prinde, dădu cu cotul în paharul de whiskez de pe masă, care atinse gresia şi se făcu bucăţi. De ce trebuia ea să facă mereu ceva şi să se împiedice, să lovească sau să spargă orice lucru pe care îl atingea?
  
  'Reparo,' murmuă, şi cioburile se uniră, formând din nou paharul. Apoi ridică scaunul şi se aşeză din nou pe el. Îşi flutură bagheta şi lichicdul pe jos se evaporă. 'Scuze pentru asta,' spuse, pe un ton amuzat.