call me

[Michael Stark]

• Mike aruncă o privire fugară la uşa care ducea în casa în care se afla omul despre care vorbise Melody. Nu putea să spună 'Kurt', pentru că el nu cunoscuse niciodată un Kurt bolnav, care plânge şi tremură. Sincer, era aproape sigur că nici nu voia să cunoască acel Kurt. Şi faptul că avea să moară era mai mult decât putea să suporte.
  
  Prietenul lui, cel care i-a dăruit iertare, o şansă nouă, nu putea să fie pe moarte. Şi totuşi, când ochii lui dădură din nou de Melody, ştia că ar fi ales-o pe ea în locul oricui altcuiva, până şi a lui Kurt.
  Râse la auzul cuvintelor ei. Tipic femeii să vrea să fie pusă la curent.
  'Ei bine, suntem într-un stadiu destul de bun,' spuse Stark, luând o postură de 'bussiness man'. 'Firma noastră produce aproape 55% din armele vândute pe piaţă. Am făcut eu câteva îmbunătăţiri la turn, deşi acum că eşti aici va trebui să contiunui tu şi am câteva planuri pentru o vacanţă în curând. Am fost invitat la trei petreceri doar săptămâna asta şi este foarte posibil să vii cu mine pentru că nu ai vrea ca micuţul tău Stark să se plictisească.'
  
  Mike îşi fluutră genele la ultima replică, încercând să imite un copilaş mic şi răsfăţat care crede că poate avea tot ce îşi doreşte fără să mişte un deget. Nu că ultima parte nu era puţin adevărată....