Teardrops on my guitar

[Ema Snow]

Ema rase cu pofta. Era bine sa ai pe cineva cu care sa vorbesti despre astfel de lucruri si sa te mai si inteleaga. Era relaxant, era... incitant - intr-un fel ciudat de a o spune.
Soimeanca se rezema de spatar si isi lasa scaunul sa se balangane pe picioarele din spate. Privi tavanul si isi imagina tot felul de modele complicate in intunecimea lui. Isi cobori privirea ca sa-i zambeasca Julietei, razand usor.
Prinse sunetul harsait din spatele usii si lasa scaunul sa cada cu un tronc. Ema ingheta locului, cu mainile incrucisate la piept si privirea pierduta, cu urechile ciulite. Zgomotul se repeta. Tanara se uita repede la ceas, apoi spre Julieta.
" Ori nu auzim amandoua bine... Ori am inebunit sau suntem paranoice... Ori totul e foarte real" sopti Ema, intorcandu-se in scaun ca sa priveasca spre usa.
Clanta se misca, insa usa masiva nu se deschise. Ce se intampla? Doar nu se blocase ditamai bucata modelata de lemn! Dureros de incet, Ema se intoarse spre Cercetasa, ridicandu-si o spranceana.