Unexpecting

[Colin Hawkeye Rovson]

Hawkeye isi flutura mainile frenetic.
" Oh, stai linistita! Imi plac persoanele care vorbesc mult! Ma mai opresc pe mine din cand in cand. Sincer, nu vrei sa ma prinzi in zilele mele bune. Vorbesc de parca as fi o moara stricata. Cineva chiar mi-a zis ca-i dau dureri de cap" rase el.
Porni usor inapoi, mergand la pas lejer si incet.
" Eu am venit pentru putina inspiratie... Trebuia sa-i raspund la scrisoare mamei, iar in Turn era totul prea posomorat. Nu credeam ca atunci cand Soimenii dorm, camera de zi devine trista. Mai putin noaptea. Da, noaptea toata lumea se strecoara peste tot, ca niste soricei"
Isi balangani o clipa capul, cu un zambet amuzat pe buze.
" Asa ca am venit aici, unde linistea e mai placuta..."
Isi deschise larg ochii si privi in gol. ' Oh, la naiba!' Isi lovi fruntea usor, ca un fel de pedeapsa pentru cat era de uituc. Cum putuse sa uite?! Noroc cu Julieta ca-l intrebase ce facea pe aici.
" Stai asa, mi-am uitat chitara"
Se grabi inapoi pe banca unde statuse inainte de micul accident al lui Miremel. Colin lasa sa-i scape o rasuflare usurata. Chitara lui inca era rezemata de zid, acolo unde o lasase. O lua in brate si se intoarse ca sa se indrepte spre Julieta.