Unexpecting

[Julieta D. Thibault]

• Il privi si il asculta cum canta incantata. Nu stia cum de era atata talent in el ascuns si cum de nu isi facuse o cariera din asta, canta pur si simplu genial. Il asculta tot cantecul si fredona si ea in gand melodia, nu avea cum sa nu o stie. Incepuse sa creada ca muzica devenise o partea din ea, poate chiar era. Insa de mica i placuse sa asculte muzica de Incuiati, desi tatal ei o certa mereu ca avea sa ramana fara auz daca asculta muzica maxima la casti la fel de mult cum o face si acum, desi si-ar fi dorit sa mai fie tatal ei in viata, chiar sa-i auda si cateva reprosuri.
  
  Era o persoana tare, care tinea in ea si cand exploda nu stiai ce forma lua explozia, injuraturi, nervi, pocnituri, tot felul de lucruri. Insa chestia asta se intampla rar, foarte rar si deobicei cand era calcata pe nervi. Isi reveni din visare cand baiatul termina si zambi multumita de prestatia lui, chiar canta foarte frumos. Julieta recunostea imediat o voce frumoasa si in acelasi timp era destul de greu sa canti la chitara si cu vocea, putini oameni o puteau face.
  - Minunat! Canti genial, Colin. Iti poti face o cariera din asta. Murmura ea fericita.
  
  Brusc simti chitara grea pe trupul ei firav si prima data nu vru sa cante dar se resemna si zise:
  - Bine, fie! Dar promiti sa nu razi. Spuse ea indreptand degetul aratator spre el si apoi incepu.How can you see into my eyes like open doors? Leading you down into my core. Where I've become so numb...Without a soul ...My spirit's sleeping somewhere cold.Until you find it there and lead it back home.. Canta ea in timp ce ciupea cu buricele degetelor corzile chitarii..Now that I know what I'm without, You can't just leave me...Breathe into me and bring me to life... Si brusc termina cantecul, desi era mai lung isi alesese ceva destul de greu.
  - Gata, promit sa nu te mai asurzesc.