be careful with those thorns

[Lexie Stryder]

• Lexie zâmbi şi îşi lăsă jos bagheta în momentul în care un lătrat se auzi dintre copaci. Unicornul fugi imediat. Ştia că acelor creaturi nu le prea făcea plăcere să îşi intersecteze drumul cu nimeni. Viperina privi printre copaci numai ca să găsească un hasky de toată frumuseţea. Sâmbetul i se lărgi. Se întrebă pentru o secundă al cui era, însă răspunsul îi fu dat imediat de o voce care venea din stînga ei. Ştia vocea aceea.
  
  Spre ea venea un bărbat înalt, arătos şi cu un aer relaxat şi chiar glumeţ.
  'Ştiu cine eşti,' spuse Lexie cu răceală. 'Eşti Klaus Lovel.'
  Adevărul era că fata nu prea suporta acele caractere ale lumii moderne. Îl întâlnise mai demult şi pe Michael Stark, care, după părerea ei, nu era chiar atît de perfect pe cât se credea. Nu îşi făcuse o părere bună despre el, şi putea spune că Klaus părea cam la fel.
  
  Poate că ea îi şi băga pe toţi în aceeaşi oală, din prima. Şi poate asta era o greşeală. Poate nu trebuia să îl judece. Poate, poate, poate. Era timpul să treacă la fapte şi să termine cu psiho+analiza.
  'Lexie Stryder,' spuse fata, ignororându-i mâna întinsă. 'Radar la fete, zici?'
  Nu putu să îşi reprime un zîmbet când câinele lătră fericit.