I. Invatamantul Incuiatilor

[Ema Snow]

Soimeanca zambi si o saluta pe Evelyn dintr-un gest delicat cu mana si o inclinare scurta a capului.
Ema inchise cartea si o privi atenta pe profesoara, plimbandu-si inconstient degetele lungi pe cotorul dur. Lasa un zambet mic sa-i apara pe buze si, dupa o scurta pauza in care si-a adunat gandurile, ridica mana. Se inalta usor din banca, intorcanduse si aproape lipindu-si spatele de perete, astfel incat sa poata vedea cea mai mare parte din clasa. Isi fixa privirea asupra profesoarei si incepu sa vorbeasca destul de incet, dar clar si rabdator.
" Pai, pentru inceput, stiu ca Incuiatii sunt persoane incapabile sa practice magia. Majoritatea nu stiu despre existenta lumii magice. Daca nu ma insel, putinii Incuiati care au intrat in contact cu sfera magiei sunt parintii sau rudele vrajitorilor si vrajitoarelor. Asemenea noua, practicantii de magie, sunt oameni, cu sentimente si tot tacamul. Au propria lor societate si propriile sisteme ierarhice, dar nu le gasesc atat de diferite de ale noastre. Si, in ciuda faptului ca nu cunosc magia, pot fi la fel de surprinzatori, prietenosi sau sadici ca si vrajitorii. Diferenta dintre vrajitori si Incuiati o constituie doar bariera delicata a magiei si opiniile pe care aceasta le creeaza in randul celor doua societati."
Fara sa vrea, Ema ridica usor din umeri. Crescuse printre Incuiati. Jumatate din neamul ei era Incuiat. Avea printre ei persoane pe care le iubea si persoane de care ii pasa. Se aseza inapoi pe scaun, inca intoarsa spre clasa.