I. Invatamantul Incuiatilor

[Colin Hawkeye Rovson]

Lui Hawk ii scapa un pocnet slab cand mana ii aluneca pe masa. Ok, asta il incetinise, iar Ema apucase sa vorbeasca inainte. O asculta rabdator, iar cand fata se aseza, isi inalta si el mana.
Se ridica in picioare cat era de inalt si zambi larg.
" Am putea spune ca denumirea oamenilor obisnuiti in lumea noastra, denumirea de Incuiat este folosita foooaaartee mult" gesticula el frenetic din maini, vorbind tare si oarecum repede. " Eu unul n-o vad ca pe ceva menit sa ofenseze. Mai degraba e o chestie de afectiune" chicoti el. " Dar ma indepartez de la subiect. Daca imi amintesc corect, Incuiatii se temeau pe vremuri de magie, inainte ca notiunea sa fie transformata intr-o poveste de adormit copiii. Ma refer, desigur, la perioada medievala si tot ce a fost inainte de asta. Este... aa... deranjant cand ne gandim la atitudinea lor fata de noi si atitudinea noastra fata de ei. Vreau sa zic, Incuiatii tind sa creada ca posesorii de magie sunt rai, demoni din Infern, slujitori ai Necuratului. Nu ca asta nu ar fi adevarat in cazul anumitor grupuri de vrajitori... Iar vrajitorii, mai ales cei cu sange pur, tind sa se considere o rasa superioara. Adica, am intalnit persoane care vorbeau despre Incuiati de parca ar fi fost niste animale... Nu, cred ca si despre animale vorbeau mai bine..." se incrunta Hawkeye. " Oricum. Uneori stau si ma intreb daca e mai bine ca cele doua lumi sa fie separate sau nu. Si daca ar izbucni razboaie intre Vrajitori si Incuiati, ei bine, cred ca ne-am cam facut-o cu mana noastra"
Isi incrucisa mainile la piept si clipi des, de parca tocmai se trezise la realitate.
" Scuze, nu vroiam sa fiu sumbru" spuse incet Soimeanul, aruncand un zambet larg ce i se reflecta in ochi.