Dream a little dream of me.

[Ema Snow]

Ema ii raspunse la imbratisare, incolacindu-si bratele lungi in jurul ei. Ramase asa o clipa, prinsa in schimbul de emotii din spatele acelei imbratisari. Nu putea sa si-l explice in cuvinte, insa intelegea fiecare vibratie. Era peste limitele unui limbaj logic. Era un schimb de energie pura, pe care Soimeanca o primi cu bratele deschise si ii permise fericita sa ii zguduie interiorul.
Cand se retrase, afisa un zambet strengar pe buze si isi arcui o spranceana, intr-o expresie comica de dezaprobare.
" Uita-te la noi, Eve. Cand am devenit asa sentimentale, mm?" glumi ea. " Adica, zau! Ne-am inmuiat rau de tot!"
Si, in ciuda faptului ca vorbise incet, izbucni intr-un hohot de ras cristalin, dar puternic.
Nu o deranja faptul ca isi arata emotiile. Din contra, dupa atata timp in care Ema devenise o umbra a propriei persoane, era chiar nemaipomenit de bine. Recea, distanta, necrutatoarea Ema se topea in rasetul colorat al unei copile. O copila zambareata, fericita si afectuoasa.
O particica mica din mintea Emei se trezi interesata de aceasta complexitate. Se apuca sa studieze firul fiecarui sentiment, incercand sa descopere armonia dintre atatea si atatea fatete ale personalitatii Emei. Predominau doua mari portrete, pe cat de asemanatoare, pe atat de diferite. Amandoua reprezentau doua fete rabdatoare si detasate, insa in timp ce una era gata sa sara in ajutor si sa ofere un zambet de incurajare, cealalta isi pironea victima cu privirea, cu o sclipire de otel in ochii mari si intunecati. O privire letala. Pe langa cele doua, se gaseau copilita jucausa si femeia matura. Toate erau intr-un joc nesfarsit, iar cand acea mica particica din mintea Emei realiza asta, Soimeanca se trezi la realitate.
Isi sterse ochii cu maneca si lua sticlele de Bere-Zero, una impingand-o spre Evelyn si cealalta pastrand-o in mana.
" Noroc!" zambi tanara si apleca sticla pentru a o intampina pe cealalta.