be careful with those thorns

[Lexie Stryder]

• Lexie privi absentă trunchiurile copacilor în scurtul moment de tăcere. Klaus părea absorbit în gândurile lui şi nu voia să îi întrerupă. Aruncă încă o priovire drăgăstoasă spre câine, apoi se ridică de la nivelul lui, la nivelul stăpânului său.
  Îl privi cum îşi luă un pachet de ţigări din buzunar şi ridică din sprâncene. Şi ea fusese fumătoare nu demult. Încercase să se lase şi reuşise timp de cinci luni să nu mai fumeze nimic. Deşi ştia că era foarte posibil să cedeze în curând, fata scutură din cap în semn că nu atunci când fu servită.
  
  'Să înţeleg că nu eşti obişnuit ca oamenii să te recunoască pe stradă?' întrebă viperina cu un aer uşor surprins.
  Klaus era practic o vedetă. Fizicul lui putea fii un mare avantaj în multe situaţii şi viperina intuia că bărbatul era foarte conştient de acest lucru şi că nu se lăsa călcat în picioare.
  Îi plăceau mult persoanele care arătau pline de demnitate până şi în cele mai jenante momente.
  
  Pentru ea, era o dovadă de tărie de caracter, precizie şi isteţime. În plus, era clar că acea persoană ştie ce înseamnă să trăieşti. Pentru că nu puteai fii fericit încercând să-i faci pe toţi ceilalţi fericiţi. Trebuia în primul rând să fii tu şi cei apropiaţi ţie fericiţi şi mulţumiţi, apoi te puteai gândi şi la ceilalţi. Cel puţin asta era mentalitatea umană. Aşa făcea toată lumea. Lexie se gândise de multe ori că, dacă fiecare se gândeşte numai la el, atunci lumea nu avea cum să ajungă nicăieri. Însă era convinsă că nu se putea lupte de una singură împotriva lumii...