Teardrops on my guitar

[Julieta D. Thibault]

• Isi inabusi inauntrul ei un tipat de sperietura mai bine zis, caci avea mana tipului ala la gura si nu putea zice nici "pas". Inghiti in sec, inca o tragea dupa el si parea ca ea sa mearga cu spatele. O trase pana la capatul coridorului si de acolo folosi bagheta. Disparura se pare ca in padure. Tipul avea masca pe fatza si de aceea nu il putea destinge, doar ochii verzi si mari care straluceau in intuneric. I lua mana de la gura si i puse o banda adeziva astfel incat sa nu poata tipa, desi era sigura ca la ora aceea nu se afla nimeni prin Padurea Interzisa. O lega de copac si i lasa doar picioarele libere, i lua bagheta si o puse in buzunarul lui.
  - Aveti ceva ce imi apartine, adica o carte. Spuse el cu un ton usor gutural dar in acelasi timp infiorator, desi se prefacea. I lua banda adeziva de pe gura si o lasa pe cercetasa sa vorbeasca.
  - Daca iti trebuie cartea, atunci asculta aici. Nu o sa o gasesti nici intr-o mie de ani, nu e la mine si nici la Ema. Spuse ea desi nu stia despre ce carte era vorba, spera doar ca soimeanca sa n-o aiba la ea.
  - Ok, nu-mi dai de ales, Miss Thibault. Spuse el si apoi i lipi banda adeziva din nou si cu o fluturare de bagheta disparu dupa Ema, cercetasa trebuia sa o anunte cumva ca era in pericol.