damn their killing, damn their lies

[Isolde du Maurier]

• Îl privi o clipă speriată, însă îşi dădu seama că nu avea să-l lase să îi facă rău. Nu, indiferent de cât de criminal era el, nu avea să-l lase să o omoare. Bagheta îi era bine ascunsă în buzunar, iar India era pregătită să atace la cel mai mic semn. Nu ştia de ce, însă avea o bănuială că acest individ avea un secret pe care ea, şi oricine altcineva, nu trebuia să-l afle.
  "Nu eram singură. Mai sunt sute de fiinţe cu mine, însă chiar nu mă gândisem că va da cineva peste mine, la propriu", replică ea îngândurată, legănându-se leneşă pe călcâie.
  
  "Şi în plus, la ce ţi-ar folosi să mă reduci la tăcere?"
  Era aiurită şi poate adormită, însă după ce ieşise din starea de amorţeală, nu prea gândea foarte limpede. Putea la fel de bine să fie drogată. Era cam totuna.