Gata de aventura

[Alexandra Victoria Cooper]

Alex se plimba de minute bune prin compartiment, holbându-şi ochii în căutarea unui loc liber. Nu îşi închipuia că nişte locuri în tren puteau fi ocupate mai repede decât tribunele de la un meci de Vâjhaţ. Era obositor să tot meargă, cu bagajele şi cu pisica după ea, care, din fericire, stătea cuminte pe bagaj.

Începu să tremure de frig.
" De ce am moştenit eu taman circulaţia proastă a tatei?" gândi ea, frustrată de "norocul" sublim pe care îl avea astăzi.
Tot mergând, observă un loc liber într-un compartiment - şi singurul pe care roşcata îl descoperise până atunci - încât, îngrijorată să nu i-o ia cineva înainte, aproape că se trânti în uşă.
Reuşi să o deschidă apoi afişă una din feţele ei plictisite, ca de " Mă laşi, te las, nu te iau la mişto şi nu te omor cu privirea."

Se uită rapid la persoanele care erau în compartiment, mai mult de curiozitate. Le studie ochii, să vadă expresia lor, poziţia mâinilor, a picioarelor, hainele, astfel încât să descopere lucruri noi despre aceşti oameni.
Putu dibui uşor că una dintre fete era încă nervoasă dar nu ştia şi nici nu prea o interesa din ce motiv. Rosti clar, scurt şi la obiect, ca la o telegramă: "- Am rămas fără loc. Pot sta aici?"

Primi un răspuns afirmativ cu capul, sau poate asta fu doar în mintea ei. Cert era că se aşeză pe un loc liber. Deodată simţi trenul zgâlţâindu-se mai puţin şi avu parte de o durere neplăcută, ce urca din degete, la câlcâi, genunchi şi...Da, mersese cam mult.

"Încearcă să socializezi...Indiferent unde pici, ai nevoie de un prieten, nu?"
Parcă auzea clar vocea mamei ei, deşi aceste rânduri fuseseră scrise pe o coală de hârtie şi trimise printr-o bufniţă. Nu prea ştia cum vine chestia asta cu socializarea...Trebuie să îmbrăţişezi? Cum să îmbrăţisezi străini?...Sau poate doar să îi ştie numele...ceva.
"- Hmm...",se bâlbâi ea, deşi faţa nu i se schimbase în vreun fel. "Eu sunt Alex."

Şi îşi aruncă vreme de câteva secunde ochii pe geam, să privească copacii,pământul, cerul cu nori...Ochii se întoarseră spre ceilalţi, oarecum nepregătiţi pentru priviri drăguţe, zâmbete, drăgăleşenii. Dar poate va descoperi ceva nou, poate chiar se va încânta.

OOC: Din câte am înţeles, nu e privat şi acţiunea se petrece în tren. Sper să nu mă înşel.