Keep up

[Alexandra Victoria Cooper]

"I-DI-OŢI. În şcoala asta avem mai mulţi idioţi decât oameni cu cap."
Adică, ce îl durea pe tip de ea? Ea stătea liniştită, privea cerul, mai avea un pic şi adormea în picioare. Lumea era perfectă. PER-FEC-TĂ.
Asta până când un idiot a împins-o în Lac. Din cauza surprizei, roşcata nu avu timp să facă nici o mişcare. Şi în cădere s-a mai şi lovit cu capul de margine, ca o proastă care n-ar şti să înoate. Când ea, de fapt, ştia.
Bineînţeles, idiotul fugise. Adică, dacă i-ar plăcea să facă farse, şi ea ar fugi. Ce idiot ar sta?

Însă, din cauza lui, acum trebuia să meargă prin şcoală cu o rană "superficială" la cap, care i-l înroşea mai tare. Urca scările, le cobora, mergea pe o treaptă, alerga zece metri, se întorcea că greşise drumul, cotea la dreapta la stânga, iar urca scări..
"Te pomeneşti că fac mai mult sport acum decât am făcut toată vara!" mormăi ea, un mormăit care ar fi fost un gând.
Într-un final, simţi mirosul de medicamente, un miros care îi era şi nu familiar. Încă cinci metri şi ajunse în Aripa Spitalului.
"- Aleluia!", se trezi ea că spune, nesimţind prezenţa celorlalte două fete. Deschise ochii şi le văzu. Pricepeau că nu stăteau ele degeaba la taclale, taman în dreptul uşii.

"- Nu e nimeni, aşa-i?", întrebă ea pe una din ele, recunoscând-o ca fiind Alice. Pe cealaltă nu o cunoştea. Oftă.
Şi, încă dinainte să audă răspunsul, mintea ei dădu drumul replicii: " Idioţi. Numai idioţi. Nu vin să-şi facă treaba fix când am eu hemoragie." Însă, în mintea ei, era perfect conştientă de faptul că toată lumea merită o pauză. Până şi cadrele medicale.