Psssst !

[Alexandra Victoria Cooper]

ACEST TOPIC A DEVENIT PRIVAT. NU AU VOIE SĂ POSTEZE DECÂT:

Alexandra Victoria Cooper
Odette F. Malfoy
Evelyn A. Carter
Rosalie Alden

BIC:
Alex intră în linişte în încăperea imensă, abţinându-se să nu fluiere. Mamma mia! În viaţa ei nu văzuse atâât de muulte cărţi!
Mai ales că nu avea voie în biblioteca tatălui ei şi nici nu putea intra fiindcă era securizată - vreo trei parole magice, o vrajă care porneşte vreo cinci alarme magice la intruşi, vreo altă vrajă care să-ţi frigă scalpul imediat ce te-a reperat înăuntru ca nefiind domnul Cooper...o nimica toată -. Aşa că trebuia să se mulţumească ci mica ei bibliotecă pe care încerca să o reînnoiască cât de des se putea. Şi datorită mamei ei, acest lucru nu era chiar imposibil.

Se apropie încet de un raft şi începu să citească în viteză titlurile de pe cotoare: "Creşterea Dragonilor cu creastă Azurie", " Zece paşi pentru 1000 de poţiuni", "Regele şi Nebunul", " Transfigurarea pentru tonţi"... şi se opri.
Din două motive. Pentru a aprecia umorul ciudat al autorului cărţii de Transfigurare şi pentru a-şi face observaţia că această "Regele şi Nebuna", nu părea să conţină reţeţe vechi cât bunica, sau metode de preparare, ci mai degrabă ca o lectură uşoară.

O scoase cu chiu cu vai din raft şi se ţinu să nu cadă cu tot cu carte, deşi de fapt părea miiiică-mică. Heh, lumea magiei. Lucrurile nu sunt ce par..O deschise şi se uită la ultima pagină care avea scris: acolo trona frumuşel numărul 2000.
"Uu, ceva pe gustul meu!" gândi roşcata, zâmbind. Ridică privirea în căutarea celei mai apropiate mese.Deşi nu avea de gând să străbată întreaga bibliotecă spre a găsi una, trebui să meargă binişor până ce s-o găsească. Ajunsă acolo, răsuflă cu năduf şi chiar îşi şterse o picătură de sudoare apărută pe frunte.

Mai degrabă se trânti decât se aşeză pe scaun şi deschise cartea, la prima foaie: " Cu dedicaţie dragei mele Alexandra, care m-a susţinut pe tot parcursul scrierii acestui roman.", moment în care roşcata pufni amuzată: "Habar n-aveam că-s celebră!". Mai jos scria, cu litere îngroşate: "Pătrundeţi în lumea războiului continuu cu infractorii, a intrigilor, a detectivilor..Vă doresc să aveţi parte de o lectură prea zbuciumată ca să lăsaţi cartea jos. Cu dragoste, Autorul "
Alex pufni din nou, amuzată. Acest om avea simţul umorului, aşa că bănuia că îi va plăcea...poate chiar la nebunie.
Se lăsă pe spate şi sprijini romanul de genunchii ei, ignorând presiunea şi poziţia, deşi ştia că o durere va fi neplăcută, atunci când se va ridica.
Ochii parcurgeau totul şi mintea se desprinse de realitate.

"Anul 1949

"E ridicol să stau aici precum coţofana."
Asta îşi spunea puştiul care aştepta de mai bine de două ore în faţa magazinului de dulciuri aşteptându-şi colegul de cameră, îngheţat de frig..."