Psssst !

[Alexandra Victoria Cooper]

"- Ciudat să mă înveţe pe mine o Viperină bunele maniere. Dacă te-aş fi salutat, ai fi zis că nu ai timp de făcut cunoştinţe" înţepă Astropufa la loc, aşezându-se mai bine pe scaun. "- Şi chiar mă bucur că îmi apreciezi culoarea părului. Şi eu o iubesc."
Zâmbi amuzată de propria remarcă, deşi nu era una deosebită şi nici nu i se părea foarte. Prima persoană cu care să se ia la harţă.
Respiră adânc, în timp ce îşi spunea că în curând va ajunge să aibă jumătate de şcoală ca şi duşman. Sau poate că nu...Poate că va ajunge să se înţeleagă de minune cu unii şi că vor exista persoane apropiate cu care să-şi permită să meargă pe coridoare, să facă farse fratelui ei când o şicanează, să meargă în Pădure din când în când...Poate.

Deodată o observă pe blonda care stătea lângă ea şi zâmbi, de complezenţă. Observă imediat că erau prietene, aşa că probabil şi ea ar fi avut acelaşi comportament. Sau nu. Judeca după copertă şi după prieteni. Nu era bine. Sau... Ridică uşor din umeri, nepăsătoare şi se puse din nou pe citit.
Ei, avea să fie o pacoste, să stea acolo şi să asculte ce conversaţii aveau să facă. De altfel, chiar nu îi păsa. Puteau să discute despre orice vroiau, inclusiv ea.

Deodată observă pe fereastra murdară de praf o mătură zburând sus, tot mai sus. Abia se vedea, o liniuţă îngustă care traversa cerul şi poţi să fii oricât de aerian, dar tot te prinzi că o fi Căutătorul a cine ştie cărei case.
În alte condiţii, roşcata ar fi zbughit chiar pe fereastră ca să ajungă să vadă toate detaliile. Cine era, de unde, dacă se antrena sau făcea un pariu. Dar în acest moment nu avea chef de privit meciuri de Vâjhaţ. Sau orice de Vâjhaţ, mai cu seamă că ea era în anul I şi nu putea încă să participe în echipa Astropufilor, lucru care o deranja peste măsură în acest moment.

Se uită din nou în cartea ei, unde descoperi de altfel şi prima poză din ea. Nu se aştepta să descopere vreo poză. Era ciudat. Îşi imaginase toată povestea în felul ei unic, personajele arătând cum vroia ea...Şi deodată descoperi că personajul feminin principal, Cherie, era de fapt brunetă, nu blondă.
"E de-a dreptul confuz", recunoscu Alex, mutând pagina liniştită în timp ce fredona în gând o melodie.

Însă deodată se auzi un zgomot nedesluşit, ca o bufnitură, ca şi cum ar fi căzut ceva greu pe podea. Însă în acelaşi timp putea să fie şi sunetul unei puşti.
Alex se ridică în picioare.
"Eşti ridicolă, fătucă. De unde să fie puşti la Hogwarts? Şi mai ales în bibliotecă."
O văzu pe bibliotecară îndreptându-se încolo şi se duse şi ea, mai degrabă din plictiseală decât de altceva.