Keep up

[Alexandra Victoria Cooper]

"- Ah, e un nimic", făcu Alex, neştiind nici ea dacă era ironică sau nu.
Intră în sală, în timp ce se gândea la explicaţii. Înflorituri şi chestii de genul. Apoi se trezi gândind că nu are nici un sens. Mirosul de medicamente era, bineînţeles, mai puternic decât de pe hol, dar roşcata îl ignoră.
" - Am fost împinsă în apă", spuse ea, ridicând umerii. "- Da' e de domeniul trecutului. Poate fi tratată sau e chiar aşa grav?" întrebă ea, afişând un zâmbet relativ sadic.

Privi încăperea în care nu mai fusese până atunci. Totul părea alb şi curat. Parcă dureros de curat, cumva.
Era abia în anul I şi, din fericire, nu avusese nici un motiv să o viziteze pe vindecătoarea care, din ce auzise, era şi cam isterică. Se aşeză pe pat şi descoperi că era chiar moale.

Simţi ceva care îi apasă pe rană, probabil un şerveţel, după felul în care se simţea materialul. O durere scurtă apăru, fiind însă compensată cu o usturime foarte foarte neplăcută. Astfel încât nu se putu abţine să ţipe un scurt "Au!" şi să se dea deoparte, însă aproape lovindu-se de Viperina care era aproape.
" - Scuze.", mormăi ea amândurora. "Dă-mi, te rog, şerveţelul", spuse ea, întinzând mâna să îl ia.
" - Ştii, m-ai cam luat prin surprindere, de aia am reacţionat aşa."
Oftă, închizând ochii.

OOC: Fetelor, mă scuzaţi de eventualul Power-Play, chit că e un pic mai subtil. Dacă vă deranjează aşa de tare, o să modific.