damn their killing, damn their lies

[Alain Desmarais]

Se uita amuzat la ea, apoi in jur, cautand parca celelalte "sute de fiinte". Se opri in fata unui arbore, globul de lumina urmandu-l incet.

"Ma scuzati, domnule stejar, ca va intrerup intalnirea cu aceasta minunata domnisoara. Nu va observasem in aceasta aglomeratie, unde nu se mai incapem unii de altii. Sper ca nu imi veti purta pica pentru foarte mult timp." Facu o plecaciune complicata si simandicoasa, ca doar era francez, si se intoarse catre tanara, care inca nu plecase, din cate observa.

"Domnisoara...am omis sa va intreb cum va numiti, dar asta nu mai conteaza, a reduce la tacere pe cineva este prin definitie, actiunea de a-l face pe respectivul sa taca. Deduci si dumneata ce avantaje iti revin din aceasta actiune."

Se aseza cu greu pe pamant, cu spatele sprijinit de stejar si cu fata spre tanara, icnind, rana din umar sagetandu-l. Isi scoase pipa dintr-un buzunar al hainei, o umplu si si-o aprinse. In noaptea asta nu se mai simtea in stare sa mai mearga nicaieri. Trase adanc din pipa si sufla norisori albi de fum catre tanara.