Concert cu casa inchisa

[Tara Reed]

-Uh!

Când astropufa ateriză în faţa ei după săritura aceea desprinsă dintr-o reprezentaţie de circ - captând atenţia lui Onyx - şatena strânse defensiv chitara iar degetele îi alunecară în sus pe grif, păstrând încă acordul. Ceea ce rezultă fu cel mai lung bend-up pe care îl ţinuse Tara vreodată. După vreo cinci secunde, realizând că era prostuţă, îi dădu drumul, cu vârfurile degetelor pulsând dureros.
-Alexandra... Eu sunt Tara. Tara Reed. Cântam o melodie Încuiată, lămuri ea. Japoneză... A unei trupe dintr-un Anime... Tot o chestie Încuiată. Asta e o chitară acustică pentru mâna stângă, azurie în degrade, şi tocmai cu lacul sărit pe spate, râse.

Fata care mai devreme citea se apropie şi ea, cu un aer tacticos, cu iarba foşnindu-i moale sub tălpi, lucru care forţă ursoaica să-şi împartă atenţia în două. Îi complimentă felul de a cânta, iar Tara ridică din umeri cu modestie.
-Cânt cam la fel de bine ca un broscoi cu laringită, glumi. Rose, zici...
Se prezentă din nou. Şi pe ursoaică, şi pe chitară, al cărei nume era Natsu, scurt de la Natsuhaze, adică mură.
-Şi nu-i problemă, nici mie nu-mi place zgomotul.