and you realise i was never perfect from the start

[Agnes Marie Lovel]

• Se ridica de la masa luand-o pe urmele lui Klaus. In timp ce mergea se gandea la numele si prenumele lor. Klaus si Agnes Lovel. Totul avea asa o intonatie.. si ii veni ideea de a cauta candva prin ziare fotografii sau reportaje despre bunicii si strabunicii lor. Cu siguranta ca au fost niste oameni de admirat. Isi indrepta mana alba spre umarul lui Klaus, si-l trase, intorcandu-l spre ea.
  "Am venit impreuna aici! Plecam impreuna de aici! Asta ne spunea mama mereu. Sa stii ca in ochii mei tot un pustan de saisprezece ani ai ramas. Nu ma intereseaza ce simti tu pentru Aylee sau pentru Madonna.. sau Dionna.. cum o fi, sau daca o mai iubesti pe Isseult aia. Eu vreau sa fim o familie normala.. Mama s-a intors, ceea ce inseamna ca va trebui sa fim alaturi de ea si de Devoratori. Nu mai conteaza grupurile din care facem parte acum. Renunta, te rog, la orgoliul asta! Intoarce-te cu noi la masa si sa discutam ca mai multi oameni normali..." Umerii i se inmuiara, iar ea isi pleca capul in pamant. Urma o predica a la Klaus sau o imbratisare frateasca? O mega cearta sau o conversatie civilizata intre membrii familiei? Nu vroia sa rezolve toate chestiile acelea de una singura. Nu era pregatita psihic, inca. Ar fi preferat sa lase totul balta. Banii pe care i-ar fi castigat de pe urma acelei misiuni, mandria, faptul ca poate mama lor avea sa vina acolo... insa nu! Mai bine nu. Isi ridica capul, cu ochii plini de lacrimi, si-i sari in gat lui Klaus.
  "Te rog.."