and you realise i was never perfect from the start

[Klaus Lovel]

• Se intoarse brusc si o privi pe Agnes in ochi, doar zambi. Nu putea sa-i spuna ca el defapt era santajat de tipul ala, ca defapt viata lui era in mainile nenorocitului aluia si trebuia sa le scoata pe fete de acolo cu orice pret. O prinse pe sora lui de ambii umeri si frateste i spuse:
  - Asculta, tot ce fac e pentru binele familiei. Trebuie sa incetezi si tu si mama sa ma mai vedeti ca un pustan de saisprezece ani, am crescut. Sunt un barbat in toata firea si pot sa-mi port si singur de grija, ceea ce nu pot spune despre tine. Stiu ca probabil ma urasti ca te sacai uneori, ca incerc sa te protejez si te cert mereu insa nu-mi pot vedea familia destramandu-se sau sa moara unul dintre voi, i-am promis tatei ceva si asa va ramane. Cat timp el e plecat eu sunt capul familiei, asa ca ati face bine si tu si mama sa va resemnati. Murmura el incet vorbele, astfel incat ea sa le auda si dupa o saruta pe frunte, continuand:
  - Imi pare rau, nu pot continua. Insa o sa va ajut din umbra, pustoaico. Spuse el zambind si facandu-i cu ochiul apoi se facu nevazut in soarele dogoritor de dimineata, o lua la pas. Avea de facut o gramada de chestii.