you were never meant for this world

[Lexie Stryder]

• Lexie îi memoră uşor numele, deşi nu putea să spună că era unu tipic englezesc. Roşi, uşor ruşinată, când îşi dădu seama că fantoma observase tentativa de a da mâna. Cu toate astea, nu auzi niciun ton acuzator, supărat sau înfuriat. Dimpotrivă, Vesper părea mult prea calmă pentru o fantomă care se hotărâse să iasă din lac după şaptezeci de ani de la moarte.
  
  Se destinse puţin la acest gând, însă nu spuse nimic. Fantoma continuă cu o întrebare care o nedumeri pe Lexie. Cum adică 'îşi iroseşte anii în spatele acelor ziduri'? VIaţa la Hogwarts era oricum, numai nu irosită. Aveai o grămadă de evenimente în jurul tău, foarte multe oportunităţi care se deschideau în faţa ta şi, nu în ultimul rând, o familie.
  
  Apoi viperina îşi dădu seama de faptul că acolo nu era chiar vorba despre ea. Vesper se regăsea în ea, oarecum, probabil voia să se simtă vie, capabilă să îşi trăiască viaţa ăn continuare. Lexie asta înţelese din analogia pe care fantoma o făcuse între ea şi viperină.
  'Ei bine, sunt mulţi oameni care reuşesc să trăiască la Hogwarts o viaţă lungă şi fericită,' spuse tânăra pe un ton blând. 'În plus, am optsprezece ani. Nu e ca şi cum mi-aş pierde vremea pe la castel mereu. Vremurile se schimbă.'