tell me your secrets,ask me those questions

[Kurt F. Malfoy]

• Isi roti incet ochii,asezandu-si mai bine palaria pe ochi caci nu avea nevoie de un contact vizual direct cu ea,deocamdata. Dadu din cap in semn aprobator apoi zambi scurt,rece,fals. Exact asa cum facea intotdeauna,cu atata naturalete. Comparativ cu actorii de la teatrul de stat,era mai mult decat superior. Jucase teatru in fiecare zi,de douazeci si unu de ani incoace. Cand erai un bolnav mintal,oarecum orfan,care are ca talent doar descifrarea mintilor si vrajile letale,nu esti vazut prea bine si trebuie sa te adaptezi,sa devii un cameleon.
  
  Intra in local,fara a ii acorda prea mare atentie acelei creaturi roscovane si micute. Oricum era mai scunda decat el,chit c-ar fi avut fix un metru si optzeci de centimetrii. Nu se compara cu el,la doi metrii si putin. Se aseza in final la o masa,comandand un pahar cu apa. Barmanul il privi uimit dar se supuse. Nici n-o invita sa ia loc,doar isi dadu jos palaria de pe crestet,privind-o direct. Stia ca era deja a lui acum,caci isi canalizase o mare parte din energie doar asupra propriei priviri,a modului in care prinse si analizase intr-o singura fractiune de secunda toata esenta ei ca persoana,ca femeie,ca vrajitoare.
  
  '' De ce tu? Nu stiu. De ce eu? Fiindca sunt bun. Si daca vrei sa fii buna,iei loc si bei apa aia. De cand stii ca poti sa faci asta?''